Am citit astăzi această poveste frumoasă...
Se spune că un om și un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusețea zilei, când, deodată, și-a dat seama că, de fapt el nu mai era în viață.
Își aducea aminte clar că și-a dat ultima suflare cu puțin timp în urmă, iar câinele său murise cu câțiva ani înaintea lui.
Când omul tocmai se întreba: “Oare unde duce drumul ăsta?”, au ajuns în dreptul unui gard înalt de piatră. Uitându-se mai atent, a văzut că era făcut dintr-o marmură foarte fină. Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare. Au ajuns acolo și au văzut că arcada era încrustată cu perle și diamante, iar aleea care ducea spre ea era pavată cu aur.
Omul s-a apropiat de poartă, însoțit de câinele său și a observat un om așezat la un birou . Îl întrebă:
- Scuzați-mă, unde ne aflăm ?
- Aici e raiul – a răspuns omul din spatele biroului.
- Minunat, pot să vă rog să ne dați puțina apă ?
- Bine înțeles, intrați înăuntru. Voi cere imediat să vi se
aducă niște apă cu gheață. A făcut un gest și poarta s-a deschis.
- Prietenul meu, poate intra si el ?, a întrebat călătorul arătând spre câine.
- Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.
Omul s-a gândit o clipă, apoi s-a întors și și-a continuat calea pe care pornise împreună cu câinele său. După o altă lungă plimbare, pe vârful unei coline, pe un drum prăpădit de țară, au dat de o fermă, a cărei poartă părea că nu a avut zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba.
S-a apropiat și a văzut un bărbat care stătea rezemat de un copac și citea o carte.
- Scuzați-mă! – i s-a adresat călătorul. Aveți cumva puțina apă?
- Da, desigur… e o cișmea ceva mai încolo.
- Și pentru prietenul meu ?
- Trebuie să fie și o strachină, chiar lângă cișmea.
Au trecut de poartă și au ajuns la o cișmea veche, cu pompă. Omul și câinele au băut apă pe săturate. După, s-au întors la omul de la copac.
- Ce loc este acesta ? – a întrebat călătorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total încurcat. Un cetățean, ceva mai jos, pe drumul ăsta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur și zid de marmură
?… Acela e iadul.
- Și nu vă deranjează că ei folosesc același nume ca și
dumneavoastră ?!
- Din contra, suntem fericiți că ei îi triază mai întâi pe
cei care sunt gata să-și părăsească prietenii cei mai buni.
Uneori ne mirăm de ce prietenii continuă să ne retransmită
glume, fără a ne scrie un singur cuvânt.
Poate asta ar fi o explicație:
Când ești ocupat, dar vrei totuși să menții contactul cu
prietenii, ce faci? Retransmiți mesajele primite și glumele care le-ar putea
aduce un zâmbet!
Nu că nu ai avea ce face, dar te gândești și la alții, de câte
ori vezi ceva frumos, nostim sau interesant.
De asemenea, ca să știi că nu ești uitat, că ți se mai
acordă încă importanță, că ești iubit, de ce crezi că ai nevoie? Simplu: de un
mesaj, de un gând frumos sau de o glumă, din partea prietenilor tăi.
Asa că, data viitoare când vei primi un mesaj, un gând sau o glumă,
nu te gândi la ea doar ca la „încă o glumă retransmisă”, ci la faptul ca cineva
s-a gândit la tine astăzi și că prietenul tău, de la celălalt capăt al rețelei,
a vrut să-ți trimită un zâmbet! :)
