Dacă aveți ocazia, urcați-vă într-un tren care merge spre Moldova în perioada asta. Ignorați întârzaierea și bucurați-vă de opriri. Asta am făcut și eu în drumul meu spre Focșani.
La primul popas, pe un câmp de pe lângă Ploiești, un peisaj de-ți dau lacrimile. Soare, vânt, zăpadă cât vezi cu ochii, lumină, multă lumină...superb. Cinci căprioare neprietenoase aleargă dezorientate.
La Buzău deja ...m-am simțit ca într-o călătorie la Polul Nord! Nimic nu mai are culoarea pe care o știam. Totul este alb.
Cu o întârzâiere de o oră, am ajuns la destinație. Sunt un caz fericit, știu.
Și dacă vă gândeați că am găsit în Focșani oameni triști, ei bine...n-a fost așa. În fața gării înghețate țipete de copii: pârtieeee... Se dădeau cu sania de pe unul din munții de zăpadă din oraș. Pe străzi oamenii veseli cu lopeți construiesc un labirint. Moldovenii știu să se bucure dom’le! Asta înseamnă să trăiești!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu